Bancuri

[barsan.doru]

Un ţigan visează că s-a dus în vizită la naşu' lui, popa, care-l întâmpină astfel:
   - Bine ai venit, finule! Uite, aseară, preoteasa tocmai a făcut sarmale, o bunătate nu altceva! Ia loc să mănânci o porţie, că ţi-o fi foame...Apropo, să ţi le încalzesc sau nu?
   - D'apăi, încălzeşte-le, naşule, că nu mă grăbesc...!, zise ţiganu, dând să se scarpine în cap…
Dar când întinse mâna să se scarpine, se lovi de fierul rece al patului şi se trezi.
Atunci, cu maţele ghiorăind de foame, ţiganul zise cu ciudă:
   - Ptiu, că prost am fost! Nu putui io să le mănânc reci?!?

O evreică din New York, de vorbă la telefon cu mama sa din Israel:
- Divorțez de Ițik. Tot ce vrea e sex anal... și am gaura curul cât o monedă de 50 de cenți..., înainte era cât o monedă de 5 cenți... nu mai pot!
Mă-sa îi răspunde:
- Ești măritată cu un avocat milionar, trăiești într-o vilă cu opt dormitoare, conduci un Mercedes, cheltui pe săptămână 10.000 $, ai șase vacanțe pe an...
și vrei să renunți la toate astea pentru 45 de cenți?!


Azi a venit fiica mea la mine și mi-a spus:
- Tată, eu vrea ca tu imediat să mă alungi din casă. Camera mea, dă-o în chirie studenților, aruncă pe geam toate hainele mele, vinde lucrurile mele, inclusiv televizorul, combina muzicală, Notebook-ul și IPhone-ul. Te rog, toate bijuteriile mele vinde-le, iar banii doneazăi la GreenPeace sau la Crucea roșie.
După asta renunță complet la mine și niciodată nu mai vorbi cu mine, șterge-mă din testament, iar partea mea împarte-o între frați.
De fapt, ea nu a spus chiar așa. Ea a formulat toate cele spuse mai sus într-o frază cu mult mai scurtă:
- Tată, fă cunoștință cu prietenul meu Muhamed.


Un ţigan visează că s-a dus în vizită la naşu' lui, popa, care-l întâmpină astfel:
   - Bine ai venit, finule! Uite, aseară, preoteasa tocmai a făcut sarmale, o bunătate nu altceva! Ia loc să mănânci o porţie, că ţi-o fi foame...Apropo, să ţi le încalzesc sau nu?
   - D'apăi, încălzeşte-le, naşule, că nu mă grăbesc...!, zise ţiganu, dând să se scarpine în cap…
Dar când întinse mâna să se scarpine, se lovi de fierul rece al patului şi se trezi.
Atunci, cu maţele ghiorăind de foame, ţiganul zise cu ciudă:
   - Ptiu, că prost am fost! Nu putui io să le mănânc reci?!?


Мiсrоsоft a cumparat Skуре pentru $ 8,5 miliarde!
Ce prosti. Puteau sa-l downloadeze gratis de pe net!


SCRISOAREA UNUI TANAR GERMAN
Dragii mei, am ajuns cu bine în România. De la aeroport până la Bucureşti am făcut cu taxiul, judecând după aparatul de taxat, 180 de kilometri. Plasarea aeroporturilor la distanţă mare de aglomerările urbane mi s-a părut o dovadă de înţelepciune.
În cele două zile de când mă aflu aici, am făcut câteva constatări pe care mă simt dator să vi le comunic. Românii o duc foarte bine, atât de bine încât aici aproape nimeni nu mai trebuie să muncească. Poate că în viitorul îndepărtat vom ajunge şi noi, germanii, la acest nivel de civilizaţie.
Deocamdată, cu o seriozitate lipsită de graţie, mergem în fiecare zi la serviciu.
Avem multe de învăţat de la acest popor despre care eu, până acum, nu ştiam aproape nimic. În autobuze, troleibuze şi tramvaie nimeni nu trebuie să se obosească prezentându-şi biletele la control. Controlorii, constituiţi în
echipe, verifică discret buzunarele şi poşetele pasagerilor.
Automobiliştii organizează spontan, pe străzi, originale concerte de claxoane, aşa cum noi facem, în familie, prin tradiţie, muzică de cameră.
Sunt momente de comuniune sufletească de neuitat. Unii şoferi ies din maşini şi adaugă la această muzică instrumentală propria lor voce, transmiţându-şi
unii altora mesaje scurte, dar energice.
Toate canalele TV, nu numai cele pentru adulţi, difuzează emisiuni cu femei dezbrăcate. Un singur canal, TVR Cultural, a refuzat să-şi îndeplinească această datorie faţă de tineri ca mine şi a fost, pe bună dreptate, desfiinţat.
Demnitarii ţării apără cu fermitate limba română de invazia limbii engleze (aşa cum ar trebui să facem şi noi). La o întâlnire cu trimişii FMI preşedintele interimar al României a vorbit, în semn de protest, într-o limbă engleză caricaturală. Efectul a fost atât de puternic încât oaspeţii,
dezgustaţi de engleză, au renunţat să o mai folosească vreodată, urmând să se înţeleagă la viitoarele întâlniri numai prin gesturi.
Plagiatul se pedepseşte în România într-un mod subtil, nu cu brutalitate, ca la noi. Plagiatorilor li se dă o palmă morală, fiind numiţi prim-miniştri sau miniştri, ca să se ruşineze de fapta lor.
Poliţiştii sunt oameni cultivaţi, schimbă idei între ei în săli cu multe mese, nu-şi pierd timpul cu criminali, tâlhari şi violatori. Miniştrii de Interne vorbesc în mod curent de Socrate şi Platon.
Bătrânii din România se ocupă cu mare grijă de sănătatea lor. Nu fac excese alimentare, ca oamenii în vârstă din Germania . Îşi cumpără în fiecare zi doar o pâine, un iaurt şi eventual câţiva cartofi.
Fetele de aici se îndrăgostesc uşor, nu ca nemţoaicele noastre, cărora poţi să le reciţi opera lui Goethe în întregime şi abia dacă reuşeşti să obţii o plecare a pleoapelor în semn de aprobare. O româncă a venit astă-noapte în camera mea de hotel şi mi-a declarat că mă iubeşte nebuneşte. Era naivă, nu ştia cum arată bancnotele de 100 de euro şi i-am dat una ca să o studieze în linişte acasă.
Nu înţeleg, dragii mei părinţi, de ce v-aţi arătat îngroziţi când v-am anunţat că urmează să plec în România.
Vă îmbrăţişez pe amândoi, Hans.