As vrea sa incercam sa ne reamintim cum se scrie si se vorbeste corect in limba romana, ba chiar sa invatam, in cazul in care nu stiam unele cuvinte sau reguli gramaticale. De la bun inceput as vrea sa fie clar ca nu este un atac la adresa cuiva, nimeni nu trebuie sa se simta jignit daca a gresit. Ii rog sa se abtina pe cei care nu sunt interesati de subiect.

Incep cu o greseala frecvent intalnita pe majoritatea forumurilor din Romania, la profilul membrului apare termenul "LOCATIA". Aceasta rubrica ar trebui sa ne dea informatii despre localitatea de resedinta a respectivului.Nu stiu cati dintre dv. stiu ca locatie, conform dictionarului, inseamna inchiriere, nicidecum localizare. Din pacate, nu este singurul termen confundat in ziua de azi, probabil din cauza asemanarii fonetice cu location din limba engleza.
Rog administratorul forumului sa schimbein formatul forumului: LOCATIA cu LOCALITATEA, cum este corect in limba romana.
O confuzie asemanatoare, tot mai des intalnita, este termenul expertiza. Se foloseste tot mai des in locul celui corect, experienta. Expertiza este o cercetare facuta de un expert sau grup de experti. La fel, confuzia cred ca se datoreaza cuvantului din engleza, expertise.
Exemple: Un specialist are experienta, nu expertiza. Politia poate cere o exepertiza tehnica in cazul unui accident rutier.
Multi cred ca daca folosesc cuvinte necunoscute de ceilalti, par mai inteligenti. Probabil de la ei a plecat si proverbul: mai bine sa taci si sa pari prost decat sa deschizi gura si sa spulberi orice indoiala...
Haideti sa comentam cat mai multe greseli frecvente care se intalnesc in vorbirea curenta. Numai asa cred  ca ne putem corecta si putem transmite urmasilor nostri limba noastra dulce si frumoasa, asa cum am mostenit-o de la inaintasi.

Corect, multumesc pentru corectare!

Pe mine ma deranjeaza "care".

Mai ma deranjeaza scrierea cu puncte de suspensie in locul puctuatiei normale.

De exemplu:
Am venit... si era frumos... n-am stat mult insa...

(10-05-2018, 08:13 AM)Cristi A scris: De exemplu:
Am venit... si era frumos... n-am stat mult insa...

Folosirea in locul punctuatiei normale e chiar obositoare pt cititor.
Stiu eu pe cineva...  

Hai sa discutam despre reguli gramaticale, nu despre ceea ne place sau nu.
O alta greseala frecvent intalnita in scrierea si vorbirea curenta este folosirea adverbului mai.
Este incorect "mai ma deranjeaza", forma corecta fiind "ma mai deranjeaza".
In limba romana, mai este adverb, iar adverbul trebuie sa stea in imediata vecinatate a verbului.
Mai imi dai o bere. - Gresit / Corect - Imi mai dai o bere. 
Mai ne odihnim putin. - Gresit / Corect - Ne mai odihnim putin.

Bro, ia-o mai usurel, ca fuge lumea.

Uite, de exemplu eu cred ca la "mai imi dai o bere"  de fapt este o problema de punctuatie si diacritice.

"Mai" poate insemna  "tu, ala", lipseste caciulita.
Restul e ca in "am gasit-o capra in tufis"

---

Misto si frecventa este si aia cu "decat" in loc de "numai"

"Beau decat o bere".

Il las pe maestrul @e-1 a sa ne detalieze partea cu adverbe si predictii si circumvolutiuni.

Intr-o lume in care ce de "sus" nu cunosc tainele limbii romane, trebuie sa incepem noi sa fim repere, Noi, postacii, cei care isi rup cateva minute din timp sa scrie ceva si pentru altii.

George, cu tot respectul, te rog nu mai "polua" subiectul. Bascalia e binevenita, dar asta e un subiect serios. Cu putina atentie, chiar si tu iti poti  intelege un text fara diacritice.
Mi-ar fi placut sa am puteri de moderator pe subiectul asta, sa sterg tot ce nu are legatura cu discutia. 

În conjugarea lui a şti doi i apar numai la persoana a II-a singular (tu) şi numai la indicativ prezent (tu ştii) şi la conjunctiv prezent (tu să ştii), forma afirmativă şi forma negativă (tu nu ştii, tu să nu ştii).
Infinitivul, viitorul, condiţionalul se scriu şti, indiferent de persoană (acolo unde-i vorba de persoană – ca infinitivul e impersonal).

Exemple:
Infinitiv: a şti

Indicativ prezent: radicalul şti-, din infinitiv, plus terminaţii: eu ştiu, tu ştii, el ştie, noi ştim, voi ştiţi, ei ştiu.

Conjunctiv prezent: să + indicativ prezent (deci radical şti plus terminaţiile de mai sus): eu să ştiu, tu să ştii, el să ştie, noi să ştim, voi să ştiţi, ei să ştie

Indicativ viitor: voi/va… + infinitiv şti: eu voi şti, tu vei şti, , el va şti, noi vom şti, voi veţi şti, ei vor şti

Condiţional prezent: aş/ai + infinitiv şti: eu aş şti, tu ai şti, el ar şti, noi am şti, voi aţi şti, ei ar şti.

Se scrie î la începutul cuvintelor: învăţător, încolo, a întreba etc., nu se admite scrierea „ânceput”, „ânger”, „ânsă”;
Deasemenea î apare la sfârşitul cuvintelor – a coborî, a hotărî, a zăvorî, a izvorî, aşa că e greşită scrierea „coborâ”, „hotărâ”
Se scrie â doar în interiorul cuvintelor – pământ, cuvânt, tânăr, când etc. Aici mai există însă o regulă: dacă la cuvintele care încep cu î se adaugă un prefix, atunci se păstrează litera lui iniţială (î) chiar şi după prefix, astfel că î apare şi în interiorul cuvântului, de exemplu, neînţeles, a reînvia etc. La fel î apare în interiorul cuvintelor compuse, în care al doilea element începe cu î, de ex., bineînţeles.