În conjugarea lui a şti doi i apar numai la persoana a II-a singular (tu) şi numai la indicativ prezent (tu ştii) şi la conjunctiv prezent (tu să ştii), forma afirmativă şi forma negativă (tu nu ştii, tu să nu ştii).
Infinitivul, viitorul, condiţionalul se scriu şti, indiferent de persoană (acolo unde-i vorba de persoană – ca infinitivul e impersonal).
Exemple:
Infinitiv: a şti
Indicativ prezent: radicalul şti-, din infinitiv, plus terminaţii: eu ştiu, tu ştii, el ştie, noi ştim, voi ştiţi, ei ştiu.
Conjunctiv prezent: să + indicativ prezent (deci radical şti plus terminaţiile de mai sus): eu să ştiu, tu să ştii, el să ştie, noi să ştim, voi să ştiţi, ei să ştie
Indicativ viitor: voi/va… + infinitiv şti: eu voi şti, tu vei şti, , el va şti, noi vom şti, voi veţi şti, ei vor şti
Condiţional prezent: aş/ai + infinitiv şti: eu aş şti, tu ai şti, el ar şti, noi am şti, voi aţi şti, ei ar şti.
Infinitivul, viitorul, condiţionalul se scriu şti, indiferent de persoană (acolo unde-i vorba de persoană – ca infinitivul e impersonal).
Exemple:
Infinitiv: a şti
Indicativ prezent: radicalul şti-, din infinitiv, plus terminaţii: eu ştiu, tu ştii, el ştie, noi ştim, voi ştiţi, ei ştiu.
Conjunctiv prezent: să + indicativ prezent (deci radical şti plus terminaţiile de mai sus): eu să ştiu, tu să ştii, el să ştie, noi să ştim, voi să ştiţi, ei să ştie
Indicativ viitor: voi/va… + infinitiv şti: eu voi şti, tu vei şti, , el va şti, noi vom şti, voi veţi şti, ei vor şti
Condiţional prezent: aş/ai + infinitiv şti: eu aş şti, tu ai şti, el ar şti, noi am şti, voi aţi şti, ei ar şti.
Munca ne fură timpul, banii ne fură mintea...