-continuare-

Ma intorc in rulota, vasele in chiuveta nespalate, hainele gramada, radioul si toate obiectele mobile aruncate pe acolo...  ma iau cu mainile de cap si trezesc copilul punand lucrurile la punct cu voce fooarte, extrem de tare, adica zbierand de toate cele sfinte sau mai putin sfinte.

Sotia intelege ca nu glumesc si, pana leg eu sandramaua, totul e legat inauntru si lumea imbarcata.

Acuma... ea m-a intrebat daca am urmat cei patru pasi (amicul care a facut CTC-ul la proaspata rulota ma invatase sa nu plec inainte de a numara 4 pasi: rulota legata, frana eliberata, roata ridicata, siguranta pusa.  Daca la recapitulare nu-mi ies patru pasi, nu plec !)
Gata-gata sa fac sinucidere de nefasta - tara arde, eu sunt ciuciulete inclusiv in gaura fundului si ei ii arde de 4 pasi !!!
Pasii mamii lor de pasi !!!!

Reusesc sa misc sandramaua incetisor pe iarba uda cu suport de noroi, accelerez, accelerez, bag a doua si ma asigur de un 40 la ora suficient cat sa nu raman innamolit.
Acu', pe ploaia aia si bezna, aia 40 la ora n-au fost numai pe asa-zisul drum, cine naiba sa mai vada si drumul ?!?
Pe camp, care nu a fost asa denivelat cum as fi crezut.

Ajung la iesirea in panta namoloasa catre sosea, experimentata in ziua anterioara mergad dupa vin si apa.
Clar ca daca ieri am iesit doar cu avant, acum trebuie sa-mi iau avant si mai tare, desi ieri am dat cu burta de pamant.
Dau, dau, dar macar ies de acolo !

Am dat de pamant de s-au cutremurat cerurile.
Masina ca masina, dar rulota am crezut ca ramane acolo.

Iesit in sosea, vad rulota dupa mine, deci totul e ok.
Merg mai departe fara graba, ploaia e torentiala, eu fericit ca am reusit, si tuna... si tuna... mama ce tuna !
Ba si fulgera, da' tot numai in spate pe sosea... da' cum naiba sa fulgere numai in spatele meu,  si numai pe asfalt ?!?

Cam ciudat...
Opresc.  Se opresc si tunetul, si fugerele.
Ba frate, cam ciudat.  Da' nu ma mai dau jos pe ploaia asta, nici batut.
Pornesc usor, tunetele incep din nou.
Opresc si dau jos copiloata, sa se ude si ea.
Da o tura de jur-imprejur si nu vede nimic.
Plec iar, si iar tuna.
Fericit ca sunt un meserias si n-am patit nimic rau, ii dau talpa prin ploaia neagra.
Talpa, talpa, dar masina nu prea trage, basca are un stil ciudat de a-si misca fundul - uneori mi se ridica de fund, era clar ceva ciudat.
Ce mai conteaza daca ma mai dau jos o data ?  Oricum sunt plin de noroi, poate ma mai spala ploaia.
Ma uit la cupla, totul ok. 
Ma uit la roata din fata a rulotei, totul ok.
Ok, ok, da' oare n-ar fi trebuit sa fie ridicata ?!?

4 pasi... numar si nu iesisera patru.
Adicatalea am mers pe camp, prin gropi namoloase si am urcat dambul soselei in mare viteza cu roata de sprijin jos !

Care vasilica am ajuns acasa sanatosi voinici.
Usa de la baie data de pereti si cu balamaua de sus smulsa, toate halea cazute prin mijlocul casei, radio spart, etc etc etc

Partea misto cand am ajuns a fost ca n-am putut desface cupla... iar masina bagata cu fata in curtea blocului si nici o sansa sa scot atelajul cu spatele.  
Pe la pranz a venit amicul mentionat si m-a ajutat s-o dezleg, dupa ce m-au injurat toti vecinii.

Traiasca lucrul nemtesc, ca altul cred ca era bucati la asa incercari!

Cam asa fuse prima iesire, dar nici pe departe singura cu stricaciune.