Sâmbătă dimineața, pe 4 iunie am luat rapid următoarea decizie: să plecăm la Câmpulung Moldovenesc.
După ce am ajuns în oraș, ne-am întâlnit cu colegul meu Costel și am plecat în căuarea unui loc de campare.
 

 
După ce am văzut diferite posibile locații de campare, am hotărât să vizităm și câteva obiective interesante din zona Câmpulung. Am vizitat o păstrăvărie:
 

 
Am mers apoi la Pensiunea Liliana ca să vedem și păstrăvăria acestei pensiuni. Citisem pe internet că au acolo sturioni și am vrut să văd, pe viu, cum sunt sturionii. Am întâlnit-o pe Liliana, proprietara pensiunii; am stat de vorbă cu dumneaei. E o persoană foarte plăcută și foarte de treabă.
 

 
La Pensiunea Liliana au locuri frumoase unde se poate sta afară. Copiii se pot juca, dacă vor, cu iepurașii.
 

 

 

 
Am vizitat un muzeu deosebit de interesant. Dacă aveți timp, vă recomand din toată inima să vizitați acest muzeu.
 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 
Ne-am retras încet, încet la „căsuța noastră” pentru a mânca de prânz. După cum vedeți, am avut și un vizitator de seamă, foarte prietenos și foarte fericit.... Ne-am împrietenit repede cu el.
 

 
Am mâncat la ora 17    de prânz și apoi am plecat să ajutăm la treabă.
 
 

 

 

 
Doamna Maria și Domnul Vasile cosiseră fânul. M-am bucurat că am putut să-i ajut la adunat fânul.
 

 

 

 
Bucuroși că au terminat treaba „mai repede”, i-au pus pe copii în căruță și i-au plimbat până acasă la ei.
 

 
 

 
 

 

 

 

 
Domnul Vasile, foarte prietenos, ne-a arătat ce mai are prin grajd, iar doamna Maria ne-a pregătit în fața casei prăjituri, sucuri, urdă, țuică.
 

 
Ne-am retras încet „spre casă” și am servit cina.
 

 

 
Apoi am plecat să aducem apă.

 

 

 

 

 

 
Costel, bunul meu prieten și coleg nu ne-a dat uitării. A venit spre seară la noi și ne-a adus un platou de prăjituri delicioase! Mulțumim soției dumnealui.
 

 

 
Seara ne-am jucat cu o broscuță adevărată...
 

 

 
Am adunat toate bagajele din jurul rulotei și am plecat să facem plimbarea de seară.
 

Foarte frumoase povestirile tale, felicitari. 

Fain catel

Frumos orasul Câmpulung Moldovenesc. Au o telemea de vaca de moare lumea iar "La Baciu"gasesti niste semipreparate de te lingi pe degete.
Felicitari pentru iesire.

@Ciprian Rosca  

 Bucovina. E suflet din sufletul meu.

---

Am uitat să spun... Urmează și ziua de duminică... 

Duminica de 5 iunie a început foarte frumos. 



După ce am mers la Biserică, 



ne-am plimbat prin centrul orașului Câmpulung, am mâncat înghețată.
















Când ne-am întors la rulotă, am strâns repede toate bagajele și am împachetat totul. Ploaia se apropia cu pași repezi. 
Am văzut pe lângă rulotă o șopârlă mică ce încerca să se ascundă.
Am agățat provizoriu și am scos rulota la drumul principal; ne pregăteam cu toții să mergem la Lacul Iezer. Dar, surpriză!!! Am observat că echipajului i se alăturase un nou membru...







Nu am dorit să mai iau spre Suceava pe nimeni în plus, în mașină. Mașina era destul de plină cu bagaje, așa că m-am dus circa o sută - două de metri înapoi și am lăsat șopârlița înapoi în iarbă, de acolo de unde o luasem. Apoi am plecat la Lacul Iezer, aflat la 10 km de Câmpulung.









Chiar mă gândeam, cine a săpat în piatră un astfel de grătar:



După ce ne-am întors la rulotă, 



am aflat cine meșterise acel grătar: Domnul Mitică, proprietarul magazinului. Băiat bun și tare de treabă! Puteți apela cu încredere la ajutorul lui. Ne-a primit să facem mâncarea pe grătarul gata încins. După ce am pregătit mâncarea, ne-a lăsat să stăm la o masă de pe terasa magazinului. Să-i dea Dumnezeu sănătate!








La drumul de întoarcere spre casă, am mai făcut un mic popas pentru a așeza mai bine bagajele în mașină.







Cine dorește să meargă la Moldovița, cu Mocănița Huțulca  :lol: , are aici programul de funcționare al Mocăniței. 






Dacă v-ați îndrăgostit de Bucovina, și dacă veți veni pe la noi, sunt convins că veți petrece momente de neuitat în zona noastră. 

Cu drag,

Florin

Şi împrejurimile oraşului sunt superbe, iar dacă aveţi ocazia să treceţi pe acolo vreodată, vă recomand să urcaţi munţii Rarău şi să treceţi şi pe la Piatra Şoimului. Dacă v-aţi dorit vreodată să aveţi norii la picioare, la propriu, aici este locul potrivit.

Am găsit acest pliant cu detalii suplimentare: